Infarct

Sa zicem asa- repetind, repetind, repetind: o victima are dreptul sa ierte ceea ce calaul i-a facut, ei. si numai ei. Deci: o victima nu are dreptul nici acela crestinesc de a ierta, ea, ceea ce calaul facuse unor victime disparute asasinate, sau in numele celor care nu s-au rostit daca da sau ba iarta. Acesti grabiti sa acorde iertare unor ticalosi sunt ei insisi fie ticalosi de la inceput, fie ticalositi in lupta pentru supravietuire. ...
Sa zicem: ceea ce s-a petrecut intre mine, individ nesupus si de sex masculin si Aparatul de Represiune-Supunere-Terorizare este o treaba de/intre barbati, intre noi doi.
Desi eu am ramas tot timpul singur, iar Aparatul a numarat cateva bune sute de mii de catei, caini, porci, sacali, serpi veninosi, lupi- si generali. Pentru ceea ce am indurat eu, fie iert, fie tin-minte. insa, pentru ce a indurat din partea Securitatii familia mea, ostatica- nu uit si nu iert. si: nu uit ca nu am iertat.

Daca Romania ar fi fost Cehia sau Polonia, daca romanii si-ar respecta valorile-valori, oamenii-oameni, scriitorii-scriitori, Paul Goma ar fi avut un destin public identic cu destinul lui Havel sau Walesa. Cum insa motorul istoriei noastre este amnezia, el a fost obligat sa ramana, chiar si dupa 1989, Paul Goma, adica un disident neacceptat de regimul-in-continuare-comunist de la Bucuresti. intr-o tara demna si cinstita cu ea insasi Paul Goma ar fi fost de multa vreme academician, reper moral si scriitoricesc, autor de manual. Inventator al unui stil-unicat, intre Celine, Creanga si Faulkner, stil marcat de experientele traite-rememorate-recuperate in stricta lor originaritate, Goma este acum anul 2008 cel mai important scriitor roman in viata, iar cand vremurile isi vor reintra in chingi, el va fi recunoscut, in mod obiectiv, ca unul dintre cei mai originali scriitori-povestitori romani ai secolului XX.

Cristian Badilita