Jurnal de camin

Zoltan Rostas este profesor de sociologie si de comunicare la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Jurnalism si stiintele Comunicarii. Este cercetator la GAC Centrul de Cercetari Regionale si Antropologice din Miercurea Ciuc.

Sorin Stoica 1978 2006 a fost unul dintre cei mai apreciati prozatori ai acestui deceniu. A absolvit Facultatea de Jurnalism si stiintele Comunicarii a Universitatii din Bucuresti; studii de master in comunicare si in antropologie culturala. A fost preparator asociat la Catedra de Antropologie Culturala si Comunicare a Facultatii de Jurnalism, Universitatea din Bucuresti.

Zoltan Rostas si Sorin Stoica au coordonat volumele: Istorie la firul ierbii. Documente sociale orale, Tritonic 2003, Televizorul in micul infern, Tritonic 2005, Tur-retur. Convorbiri despre munca in strainatate, vol. I si II, Curtea Veche Publishing 2006.

Ori de cate ori am in mana manuscrisul unei carti coordonate de Zoltan Rostas aproape de fiecare data, impreuna cu un foarte tanar colaborator al lui, exact ca un mare artist care lanseaza la fiecare aparitie o viitoare stea, ma intreb, cu o curiozitate vie, oare ce a mai putut sa inventeze.

De fapt, Zoltan Rostas nu inventeaza nimic. Pur si simplu, descopera un aspect al realitatii, intotdeauna crud, dur, inedit, pe care-l exploreaza cu un rece suras stiintific si cu o calda intelegere umana. Mereu prin intermediul studentilor sai, pe care-i invata aceste doua atitudini, apoi ii trimite sa observe domeniul ales.

De data aceasta, avandu-l drept colaborator pe regretatul prozator Sorin Stoica, acela cu care a realizat si remarcabilul Tur-retur. Convorbiri despre munca in strainatate vol. I, II Curtea Veche Publishing, 2006, nu si-a mai trimis nicaieri studentii. Le-a cerut doar sa-si descrie viata de camin.

O descriere numai buna sa-ti faca parul maciuca: fete de 18-19 ani care-si cresteaza pielea cu lama, care-si cresc singure copiii, care ingrijesc caini aruncati de la etaj, raspund avansurilor unui dealer tatuat din cap pana in picioare sau celor ale unui comunist imputit cu Audi 4, baieti care-si gatesc in usa camerei cartofii prajiti, umplandu-si asteptarea cu doze de bere, baieti si fete care asculta cocteiluri asurzitoare de manele, hard rock, folk si... karaoke, fumeaza iarba, platesc fara sa cracneasca spagi, arunca gunoiul pe geam, vomita...

Cand inchizi paginile acestui adevarat Decameron al Romaniei contemporane, intelegi, infiorat, un singur lucru: de ce imediat ce termina, cu chiu, cu vai, o facultate, tinerii nu au decat un gand: sa-si ia lumea in cap.
Doina Jela

Ma trezesc in acelasi ritm de manele, cu versuri foarte sugestive pentru un inceput de saptamana. Costi Ionita ne canta: Ooooooooooooof, viata mea, compatimindu-ne parca pentru ca trebuie sa ne trezim de dimineata ca sa ajungem la cursuri si sa castigam peste doi-trei ani niciun sfert din banii pe care ii ia el la o nunta. De la etajul trei se aude o alta manea, mult mai antrenanta: Fac taras pe coate langa unitate Asta e asa, de inviorare, de pregatire pentru o noua saptamana. Aud ca vecinul de la camera de sub camera mea se da jos din pat. Patul scartaie ingrozitor, probabil ca sa anunte ca stapanul s-a trezit. Merg la fereastra sa-mi strang rufele de pe sarma si nu mica mi-e mirarea cand il vad pe vecinul proaspat trezit. E iesit trei sferturi pe geam si tipa de zor la vecinul de la etajul trei: inchide, ma, muzica aia odata, pana nu fac eu cu tine taras pe coate pe aici Ai auzit? Vezi ca vin la tine, daca nu o inchizi acum Ce al dracu esti tu! Iese la geam si vecinul de la trei, prost dispus si el, dar pus pe harta: Ce vrei, ma, ce vrei? Ce-ai, nu poti sa dormi, sau ai visat urat? si incepe o cearta pe cinste, unul zice, celalalt raspunde, atmosfera se incinge, devine palpitanta. Ies pe la geamuri si ceilalti studenti cu niste fete adormite, ca de luni dimineata. Toata lumea e curioasa sa vada ce se intampla cand se aude scandal. Nu mai conteaza nici somnul, nici nimic cand e spectacol. Vorba aia: Paine si circ sa fie, ca de restul ne ocupam noi.